...

Oricare dintre noi poate fi celălalt la un moment dat, cel care plânge, cel care  râde sau se întristează, cel care aşteaptă şi rămâne cu gura căscată, grăbitul,  indiferentul sau melancolicul. Avem nenumărate chipuri de care suntem conştienţi  sau nu, pe care le folosim mai mult sau mai puţin, pentru care suferim sau  trăim, construindu-le sau distrugându-le identitatea. 

(mereu acelaşi eu,

mereu neînţeles de superficialitate

... mereu eu..    

staţia de metrou Unirii, 2003)

 

(Lumea întreagă se dă la o parte pentru a lăsa să treacă pe oricine ştie unde merge.)